Terapia de familie sau de cuplu este o ramură a psihoterapiei din ce în ce mai accesată de clienţi, deoarece persoanele de toate vârstele se simt tot mai des blocate în relaţiile lor.

Acest blocaj poate apare la începutul relaţiei sau chiar şi după mai mulți ani de convieţuire, când s-ar presupune că cei doi au o experienţă şi un istoric împreună care nu ar mai trebui să determine disfuncţionalităţi la nivel de cuplu.

Adevărul este că, indiferent de longevitatea cuplului, cei doi trebuie să se preocupe continuu de îngrijirea relaţiei aşa cum ne ocupăm de o floare pe care o primim în dar.

Dacă o udăm, o punem la lumină şi o punem într-un ghiveci cu pământ bogat în nutrienţi, acea floare va înflori şi va creşte. Dacă florea nu mai este o prioritate pentru noi, ea se va usca incet, încet și în cele din urmă nu va mai exista.

Având în vedere standardele pe care societatea le ridică în ziua de azi, fiecare persoană este provocată să îndeplinească din ce în ce mai multe roluri, care trebuie jucate într-un mod perfect.

Aşadar, indiferent de rolul pe care îl indeplinim de fiice, iubite, sotii, mame, fii, iubiţi, soţi, taţi, ne dorim să avem un comportament exemplar dus spre perfecţiune, astfel încât să ne fie satisfătută nevoia de a fi valorizat, nevoia de a fi iubit, nevoia de a fi suficient de bun, etc.

Dar lucrurile nu sunt chiar aşa de simple.

Atunci când intrăm într-un cuplu, noi aducem cu noi şi bagajul de experienţe acumulate de-al lungul vieţii, obţinute in perioada celor “7 ani de acasă”, din educaţie sau din relaţiile cu ceilalţi.

Când cele doua bagaje sunt puse împreună, posesorii lor constată că de fapt, nu există elemente comune între cele două, ceea ce duce spre neconcordanțe și conflict.

Conflictele există în orice relaţie, indiferent de vârstă sau experienţă relaţională.

Secretul este să reusim să găsim o modalitate prin care să dezamorsăm conflictul cu ajutorul elementelor cheie pentru o relaţie funcţională şi anume: comunicarea eficientă, acceptarea, implicarea, empatia şi compasiunea.